Apologia lui Socrate – Xenofon

"Apologia lui Socrate" de Xenofon este un text care redă apărarea filozofului Socrate în fața acuzațiilor aduse împotriva lui la procesul din Atena în 399 î. Hr. Acest proces s-a sfârșit cu condamnarea lui Socrate la moarte, acuzat fiind de a corupe tineretul și de a nu recunoaște zeii pe care statul i-i recunoaștea.

Xenofon, un discipol al lui Socrate și istoric, a oferit o perspectivă diferită față de cea a altui discipol, Platon, care a scris și el o versiune a apărării lui Socrate ("Apologia lui Socrate" de Platon). Xenofon a prezentat un Socrate mai practic, mai puțin speculativ și filozofic în comparație cu portretul idealizat prezentat de Platon.

În "Apologia lui Socrate" de Xenofon, Socrate argumentează că acuzațiile aduse împotriva lui sunt nefondate și încearcă să convingă jurații de nevinovăția sa. El explică natura demersului său filozofic și respinge acuzația că ar fi un coruptor al tineretului. De asemenea, el discută relația sa cu divinitatea și subliniază respectul său pentru zeii orașului.

Această lucrare este valoroasă în special pentru că ne oferă o altă perspectivă asupra gândirii și personalității lui Socrate, precum și asupra evenimentelor care au condus la condamnarea sa. Prin compararea celor două versiuni ale "Apologiei", ale lui Xenofon și Platon, putem obține o înțelegere mai nuanțată a personajului istoric al lui Socrate și a influenței sale asupra dezvoltării filozofiei occidentale.

RECENZII