Elogiul nebuniei – Erasmus din Rotterdam

Publicată în 1511 sub titlul latin "Stultitiae Laus" (care se traduce ca "Elogiul nebuniei" sau "Lauda nebuniei"), această lucrare satirică este scrisă sub forma unui discurs al zeiței Nebuniei, care laudă "beneficiile" nebuniei în viața de zi cu zi. Este o critică acerbă la adresa anumitor aspecte ale societății, inclusiv la adresa abuzurilor și corupției din cadrul Bisericii.

Utilizând nebunia ca narator, Erasmus poate aborda o serie de subiecte delicate și polemice fără a fi direct critic. El ridiculizează superstițiile, critica moștenirea greșită a tradiției și evidențiază absurditățile vieții cotidiene. Într-o manieră ironică, el sugerează că oamenii adesea găsesc mângâiere în propria lor nebunie, și că societatea în ansamblu poate funcționa mai bine datorită acestei nebunii generalizate.

Unul dintre mesajele principale ale lucrării este că adevărata nebunie poate fi adesea mascată de aparențe de înțelepciune sau raționalitate. Astfel, cei pe care societatea îi consideră înțelepți sau sfinți pot fi, de fapt, cei mai nebuni dintre toți.

"Elogiul nebuniei" este considerat una dintre cele mai influente și mai amuzante satire ale Renașterii, oferind o perspectivă pătrunzătoare asupra vieții și moravurilor epocii.

RECENZII